În 1874, Borodin, Rimski Korsakov și Mussorgski au plâns moartea prietenului lor apropiat, arhitectul Viktor Hartmann. Acesta era un foarte talentat pictor și desenator.

În amintirea lui, au organizat o expoziție cu toate desenele și acuarelele pe care le realizase. Înșiruirea unor tablouri cu teme atât de variate l-au inspirat pe Mussorgski să compună o piesă muzicală pentru pian. Partitura purta numele „Tablouri dintr-o expozitie”; ea încearca să transpună în muzica 10 tablouri ale lui Hartmann. Este vorba despre o compoziție care i-a adus lui Mussorgski faima internațională. Poate că și mai cunoscută decât compoziția originală, a devenit orchestrația cu același nume realizată de Maurice Ravel. Acesta a transcris partitura pentru o întreagă orchestră în anul 1922. Reorchestrarea lui Ravel a ajuns atât de celebră încât azi mulți iubitori de muzică o consideră variantă originală compusă de Mussorgski.

Primul tablou descrie mersul clătinat și grotesc al unui gnom prin schimbarea de la un motiv rapid la altul și prin acordurile greoaie pe care le transmite muzica.

Al doilea tablou „Vechiul castel” este o serenadă melancolică interpretată la saxofon. Acestor acorduri li se adaugă bașii care adâncesc sentimentul de angoasă și tristețe.

Următorul tablou se numește „Tuileries” descrie muzical o urmărire veselă a unor copii: jumătate ceartă și jumătate hârjoneală.

În următorul tablou sunt imitate huruielile unui car cu boi care inițial e în depărtare, se apropie din ce în ce mai mult de ascultător, pentru ca apoi să se depărteze din nou.

Tabloul al cincilea se intitulează „Baletul puisorilor in coaja de ou” în care arta compoziției pe care o stăpânea Mussorgski transforma un decor deosebit într-o scenă pitorească.

În tabloul cu numarul 6, protagoniștii sunt doi evrei: Samuel Goldenberg cel bogat – portretizat cu sunete prețioase care transmit setea de putere a personajului și Schmuyle cel sărac, reprezentat printr-o tonalitate care se repetă: locvacitatea exagerată care transmite spaima omului.

În următorul tablou „Piata din Limoges” instrumentele copiază glasurile sâcâitoare ale unor femei care cresc în intensitate până când se transformă în țipete.

În continuare ni se înfățișează atmosfera înfricoșătoare a catacombelor pariziene. Acorduri apasătoare anunță prezența morților. Sunete străine simbolizează decorul lumii de dincolo.

Angoasele lumii de dincolo sunt prezente în penultimul tablou „Coliba Babei Yaga” care descrie adăpostul vrăjitoarei ghinionului din Rusia și îngrozitoarea ei călătorie prin cer în timpul nopții de smoală.

Furioso-ul din finalul penultimului tablou se transformă în acorduri largi in stil masiv rusesc care compun ultimul tablou: „Marea Poarta a Kievului”. Reprezentarea solemnă, victorioasa este un fel de imn național care se transformă într-un cor. Clopotele anunță finalul apoteotic imaginat de compozitor.

Poți urmari pe Youtube și Mussorgsky – Pictures at an Exhibition

Fotografie: Miluță Flueraș

Dacă ți-a placut articolul, arată-l și altora!