In 1874, Borodin, Rimski Korsakov si Mussorgski au plans moartea prietenului lor apropiat, arhitectul Viktor Hartmann. Acesta era un foarte talentat pictor si desenator.

In amintirea lui, au organizat o expozitie cu toate desenele si acuarelele pe care le realizase. Insiruirea unor tablouri cu teme atat de variate l-au inspirat pe Mussorgski sa compuna o piesa muzicala pentru pian. Partitura purta numele „Tablouri dintr-o expozitie”; ea incearca sa transpuna in muzica 10 tablouri ale lui Hartmann. Este vorba despre o compozitie care i-a adus lui Mussorgski faima internationala. Poate ca si mai cunoscuta decat compozitia originala, a devenit orchestratia cu acelasi nume realizata de Maurice Ravel. Acesta a transcris partitura pentru o intreaga orchestra in anul 1922. Reorchestrarea lui Ravel a ajuns atat de celebra incat azi multi iubitori de muzica o considera varianta originala compusa de Mussorgski.

Primul tablou descrie mersul clatinat si grotesc al unui gnom prin schimbarea de la un motiv rapid la altul si prin acordurile greoaie pe care le transmite muzica.

Al doilea tablou „Vechiul castel” este o serenada melancolica interpretata la saxofon. Acestor acorduri li se adauga basii care adancesc sentimentul de angoasa si tristete.

Urmatorul tablou se numeste „Tuileries” descrie muzical o urmarire vesela a unor copii: jumatate cearta si jumatate harjoneala.

In urmatorul tablou sunt imitate huruielile unui car cu boi care initial e in departare, se apropie din ce in ce mai mult de ascultator, pentru ca apoi sa se departeze din nou.

Tabloul al cincilea se intituleaza „Baletul puisorilor in coaja de ou” in care arta compozitiei pe care o stapanea Mussorgski transforma un decor deosebit intr-o scena pitoreasca.

In tabloul cu numarul 6, protagonistii sunt doi evrei: Samuel Goldenberg cel bogat – portretizat cu sunete pretioase care transmit setea de putere a personajului si Schmuyle cel sarac, reprezentat printr-o tonalitate care se repeta: locvacitatea exagerata care transmite spaima omului.

In urmatorul tablou „Piata din Limoges” instrumentele copiaza glasurile sacaitoare ale unor femei care cresc in intensitate pana cand se transforma in tipete.

In continuare ni se infatiseaza atmosfera infricosatoare a catacombelor pariziene. Acorduri apasatoare anunta prezenta mortilor. Sunete straine simbolizeaza decorul lumii de dincolo.

Angoasele lumii de dincolo sunt prezente in penultimul tablou „Coliba Babei Yaga” care descrie adapostul vrajitoarei ghinionului din Rusia si ingrozitoarea ei calatorie prin cer in timpul noptii de smoala.

Furioso-ul din finalul penultimului tablou se transforma in acorduri largi in stil masiv rusesc care compun ultimul tablou: „Marea Poarta a Kievului”. Reprezentarea solemna, victorioasa este un fel de imn national care se transforma intr-un cor. Clopotele anunta finalul apoteotic imaginat de compozitor.

Poti urmari pe Youtube si Mussorgsky – Pictures at an Exhibition

Fotografie: Miluță Flueraș

Dacă ți-a placut articolul, arată-l și altora!