Originea lalelei
Laleaua a apărut în centrul Asiei, la Nordul munților Himalaya. De aici provin peste 60% din lalelele pe care le putem admira azi în oricare loc de pe glob. Bulbii le permit acestor flori sălbatice să reziste iernilor cu temperaturi foarte scăzute și arșiței din timpul verii. Datorită razelor blânde ale soarelui și ploilor, această specie s-a adaptat și a reușit să înflorească în fiecare primăvară. În Europa, pentru prima oară, laleaua apare în grădina exploratorului francez Pierre Belon, la mijlocul anilor 1550. Apoi, în 1559, prezența ei este consemnată în grădinile lui Heinrich Herward, un nobil din Augsburg, Bavaria. În urma unei vizite în spațiile din jurul reședinței aristocratului amintit, Conrad Gesner a realizat acuarele pentru a ilustra acele frumoase flori sângerii în cartea sa intitulată De Hortis Germaniae. Acestea sunt primele ilustrații în care apar lalelele în Europa.
Grădina Sultanului
Primii fani ai lalelei au fost sultanii din Imperiul Otoman, între secolele al XVI-lea și al XVII-lea. În palatele lor luxoase, sultanii colecționau și expuneau un număr mare de lalele. Această pasiune a apărut în timpul domniei lui Soliman Magnificul. Erau preferate florile în formă de migdală, care erau utilizate și ca elemente decorative în împodobirea manuscriselor și a vaselor de ceramică.
Grădina curiozităților
Principiile care dominau grădinile din Europa erau ordinea și supunerea naturii. Grădina era, de fapt, o colecție de rarități și era un corespondent al colecției de curiozități pe care prinții sau oamenii de știință o dețineau în interiorul caselor. O grădină era o colecție de rarități vii. Primul catalog comercial din Europa a fost Florilegium de Emanuel Sweert (1552 – 1612), un locuitor al orașului Amsterdam. Chiar dacă nu a fost el primul care a vândut curiozități cum ar fi: cochilii sau bulbi de floare, el a fost cel dintâi care a recunoscut valoarea comercială a lalelei. Catalogul său a ajutat la creșterea pieței lalelelor. În anul 1620 bulbii de lalea erau o condiție sine qua non (indispensabilă) pentru cele mai elegante grădini din Olanda. Mulți oameni importanți din secolul al XVII-lea se mândreau că sunt colecționari de curiozități: aveau camere pline cu obiecte rare și exotice: corali, cochilii, minerale, animale exotice (colecție care purta numele de Naturalia) sau obiecte din argint, instrumente științifice, picturi și sculpturi (colecția denumită Artificialia). Adriaen Pauw, născut în Amsterdam, a fost unul din cei mai puternici magistrați din Olanda. Domeniul său imens din apropierea orașului Haarlem cuprindea grădini extraordinare cu multe specii rare de lalele, inclusiv faimoasa Semper Augustus, cel mai frumos și mai scump exemplar al acestei flori. Grădina lui Pauw era dotată cu sisteme complicate de oglinzi, al căror scop era acela de a reflecta înzecit imaginea speciilor extrem de rare.
În Europa, pentru prima dată, frumusețea lalelei este redată stilizat de pictorul italian Paolo Ucello în anul 1460, pe mâneca rochiei unei tinere și frumoase femei.
Grădina curiozităților
Principiile care dominau grădinile din Europa erau ordinea și supunerea naturii. Grădina era, de fapt, o colecție de rarități și era un corespondent al colecției de curiozități pe care prinții sau oamenii de știință o dețineau în interiorul caselor. O grădină era o colecție de rarități vii. Primul catalog comercial din Europa a fost Florilegium de Emanuel Sweert (1552 – 1612), un locuitor al orașului Amsterdam. Chiar dacă nu a fost el primul care a vândut curiozități cum ar fi: cochilii sau bulbi de floare, el a fost cel dintâi care a recunoscut valoarea comercială a lalelei. Catalogul său a ajutat la creșterea pieței lalelelor. În anul 1620 bulbii de lalea erau o condiție sine qua non (indispensabilă) pentru cele mai elegante grădini din Olanda. Mulți oameni importanți din secolul al XVII-lea se mândreau că sunt colecționari de curiozități: aveau camere pline cu obiecte rare și exotice: corali, cochilii, minerale, animale exotice (colecție care purta numele de Naturalia) sau obiecte din argint, instrumente științifice, picturi și sculpturi (colecția denumită Artificialia). Adriaen Pauw, născut în Amsterdam, a fost unul din cei mai puternici magistrați din Olanda. Domeniul său imens din apropierea orașului Haarlem cuprindea grădini extraordinare cu multe specii rare de lalele, inclusiv faimoasa Semper Augustus, cel mai frumos și mai scump exemplar al acestei flori. Grădina lui Pauw era dotată cu sisteme complicate de oglinzi, al căror scop era acela de a reflecta înzecit imaginea speciilor extrem de rare.
În Europa, pentru prima dată, frumusețea lalelei este redată stilizat de pictorul italian Paolo Ucello în anul 1460, pe mâneca rochiei unei tinere și frumoase femei.
O lalea devenită legendă
Nicio altă specie nu descrie mai bine mania lalelelor așa cum o face Semper Augustus. Această floare legendară a fost cea mai prețioasă specie în două culori: roșu carmin și alb – culoarea flăcării amestecată cu aceea a penelor. Bulbul acestei lalele și-a menținut prețul exorbitant pentru o lungă perioadă. În 1624, pentru un singur bulb al plantei amintite se plăteau 1.200 de guldeni. După 1625 prețul deja se dublase. În 1633 suma echivalentă a unui bulb crescuse la 5.500 de guldeni, iar în momentul în care mania lalelelor și-a atins vârful, suma plătită pentru 3 bulbi de Semper Augustus era 10.000 guldeni. Dacă am compara prețul bulbului cu puterea de cumpărare a monedei din secolul al XVII-lea, ar trebui să ținem cont că prețul celei mai scumpe locuințe situată în apropierea canalelor din Amsterdam era de 10.000 guldeni. Astfel, cea mai bună casă din orașul olandez putea fi vândută pentru 3 bulbi de lalea.
O lalea devenită legendă
Nicio altă specie nu descrie mai bine mania lalelelor așa cum o face Semper Augustus. Această floare legendară a fost cea mai prețioasă specie în două culori: roșu carmin și alb – culoarea flăcării amestecată cu aceea a penelor. Bulbul acestei lalele și-a menținut prețul exorbitant pentru o lungă perioadă. În 1624, pentru un singur bulb al plantei amintite se plăteau 1.200 de guldeni. După 1625 prețul deja se dublase. În 1633 suma echivalentă a unui bulb crescuse la 5.500 de guldeni, iar în momentul în care mania lalelelor și-a atins vârful, suma plătită pentru 3 bulbi de Semper Augustus era 10.000 guldeni. Dacă am compara prețul bulbului cu puterea de cumpărare a monedei din secolul al XVII-lea, ar trebui să ținem cont că prețul celei mai scumpe locuințe situată în apropierea canalelor din Amsterdam era de 10.000 guldeni. Astfel, cea mai bună casă din orașul olandez putea fi vândută pentru 3 bulbi de lalea.
Mister botanic dezlegat
Puțini sunt cei care știu că mania lalelelor a fost alimentată de o anomalie a procesului de creștere a lalelei. O infecție a bulbului de lalea provocată de o afidă avea rezultate extraordinare: o simplă lalea albă sau galbenă căpăta linii roșii printr-un exces de pigmentare. Abia în 1928 s-a descoperit că speciile cele mai scumpe care au transformat comerțul cu lalele într-o manie: Semper Augustus sau Viceroy își extrăgeau frumusețea din virusul mozaic. Această transformare anormală a florilor imprima motive sângerii diferite pe fiecare petală de lalea infestată, ceea ce o transforma într-un exemplar spectaculos original, pe care colecționarii și-l doreau în grădina lor, fiind dispuși să cheltuie sume astronomice pentru a-l dobândi. Odată cu descoperirea virusului mozaic, s-a aflat și motivul pentru care splendida lalea Semper Augustus a dispărut: virusul, odată instalat în bulbul florii, cauza nu doar excesul de pigment ci și o distrugere treptată a capacității de a se înmulți. Din cauza răspândirii extrem de rapide a virusului, a devenit ilegală cultivarea bulbilor afectați de anomalia cauzată de afide. Astfel, se asigură protejarea culturilor de lalele din întreaga lume.
Printre speciile celebre de lalele se numără: Semper Augustus, Queen of Night, Black Parrot, Chimney Sweep, Great Salamander, Dromedary sau Viceroy. Există o specie de lalea de un roșu întunecat, a cărei tulpină atinge 50 – 60 centimetri, care a primit numele faimosului pictor postimpresionist Van Gogh.
Lalelele în Olanda
Lalelele au ajuns în Olanda în jurul anului 1600. În acele timpuri, Olanda era una dintre cele mai bogate țări din Europa, în special datorită dezvoltării comerțului. Încă de la început, lalelele au fost un fel de bijuterii pentru familiile aristocrate. Oamenii se luau la întrecere colecționând specii cu forme neobișnuite.
Speciile de la lalele au provocat entuziasm datorită variațiilor de culoare și formă. Au fost inventate de către olandezi vaze speciale pentru a pune în valoare cât mai bine frumusețea acestor flori prin intermediul mai multor prelungiri. În fiecare din aceste gâturi era așezată câte un fir de lalea de culori diferite, pentru a impresiona privitorul. Acestea poartă numele de tulipiere și sunt realizate din ceramică de Delft, în care predomină un albastru specific, nuanță celebră în lume. Aceste vaze de flori pictate manual puteau fi admirate în secolul al XVII-lea în toate familiile care făceau parte din elită. Aceste vase pentru flori arătau ca niște buchete mari, care aveau scopul de a impresiona pasionații de horticultură.
După colapsul pieței lalelelor, producția acestor flori a trecut de la locuitorii orașelor olandeze la fermieri. În secolul al XX-lea, transportul modern a făcut posibil exportul bulbilor de lalea pe toată suprafața globului. Astfel, bulbul de lalea a devenit cel mai faimos produs de export al Olandei.
Artiștii s-au lăsat inspirați de celebrele lalele, surprinzând frumusețea lor efemeră în tablourile lor: Claude Monet a pictat în 1886 Câmpul cu lalele, Vincent Van Gogh a surprins Lanurile de lalele în 1883.
Lalelele în Olanda
Lalelele au ajuns în Olanda în jurul anului 1600. În acele timpuri, Olanda era una dintre cele mai bogate țări din Europa, în special datorită dezvoltării comerțului. Încă de la început, lalelele au fost un fel de bijuterii pentru familiile aristocrate. Oamenii se luau la întrecere colecționând specii cu forme neobișnuite.
Speciile de la lalele au provocat entuziasm datorită variațiilor de culoare și formă. Au fost inventate de către olandezi vaze speciale pentru a pune în valoare cât mai bine frumusețea acestor flori prin intermediul mai multor prelungiri. În fiecare din aceste gâturi era așezată câte un fir de lalea de culori diferite, pentru a impresiona privitorul. Acestea poartă numele de tulipiere și sunt realizate din ceramică de Delft, în care predomină un albastru specific, nuanță celebră în lume. Aceste vaze de flori pictate manual puteau fi admirate în secolul al XVII-lea în toate familiile care făceau parte din elită. Aceste vase pentru flori arătau ca niște buchete mari, care aveau scopul de a impresiona pasionații de horticultură.
După colapsul pieței lalelelor, producția acestor flori a trecut de la locuitorii orașelor olandeze la fermieri. În secolul al XX-lea, transportul modern a făcut posibil exportul bulbilor de lalea pe toată suprafața globului. Astfel, bulbul de lalea a devenit cel mai faimos produs de export al Olandei.
Artiștii s-au lăsat inspirați de celebrele lalele, surprinzând frumusețea lor efemeră în tablourile lor: Claude Monet a pictat în 1886 Câmpul cu lalele, Vincent Van Gogh a surprins Lanurile de lalele în 1883.
În România, la Pitești, este organizat anual un festival care celebrează laleaua. Evenimentul se numește Simfonia lalelelor și încântă vizitatorii în luna aprilie a fiecărui an. Din punct de vedere al vechimii, este a doua expoziție dendro-floricolă din Europa, după cea din orașul olandez Tynaarlo. Simfonia lalelelor propune spectacole de muzică și dans, ateliere creative desfășurate în aer liber, alături de o expoziție florală și un târg de flori. În anul 2017, Romfilatelia a realizat o serie de mărci poștale cu denumirea Simfonia lalelelor, simbolul cultural al orașului Pitești, supranumit Orașul lalelelor.
Vă recomandăm câteva texte literare despre lalele: romanul Laleaua neagră de Alexandre Dumas, poezia Tulips de Sylvia Plath, poezia Up at a Villa de Robert Browning, romanul Seducătoarea din Florența de Salman Rushdie, studiul Mania lalelelor de Mike Dash.
În cadrul circuitului Micul artistMicul artist organizat de Clubul de cultură, cei mici pot admira lalele în Buchetul de flori pictat de maestrul Jan Brueghel cel Bătrân. În parteneriat cu Clubul de cultură, grupurile școlare beneficiază de un circuit cultural în Muzeul Colecțiilor de Artă, care poate fi vizitat în Săptămâna altfel din cadrul proiectului Școala altfel. Aici, copiii descoperă specii de lalele în tablourile pictorilor români: Francisc Șirato, Nicolae Tonitza sau Theodor Pallady.
Articole din aceeași categorie:
Primăvara prin ochii artiștilor
Dacă ți-a plăcut articolul, arată-l și altora!