Filme de aventură pentru copii
“PRINCE OF PERSIA: THE SANDS OF TIME” SAU ELOGIUL BASMULUI
Pelicula produsă de studiourile Walt Disney Pictures preia parțial intriga din jocul video omonim lansat de compania Ubisoft în anul 2003. Regizorul Mike Newell dezvoltă povestea moștenitorilor regelui Persiei, Sharaman și a fiilor săi: Tus, Garsiv și mezinul Dastan (eroul tipic al basmului, ironizat de frații mai mari, el se dovedește a fi neînfricat în luptă și posesor al unei inimi generoase) adoptat de rege, ca urmare a curajului de care a dat dovadă pentru a-și apăra prietenul orfan, Bis.
Ca în orice poveste, esențială este înlănțuirea faptelor: probele peste care trebuie să treacă eroul, înfruntarea dintre personajul bun și personajul rău, povestea de dragoste (atipică), secvențele umoristice etc.
În film se împletesc două fire narative: destinul orașului sfânt Alamut (în persană, Alah Amut înseamnă cuibul vulturului1) aflat în mâinile prințesei Tamina și soarta regatului persan, încredințată celor trei fii ajunși la vârsta maturității.
Scenariștii au decis să respecte întocmai formula basmului cult dezvăluită încă din primele minute ale producției cinematografice: secvența stereotip inserată la începutul și la finalul desfășurării acțiunii. Şablonului fantastic îi aparține și obiectul miraculos: pumnalul ce eliberează nisipurile timpului. Pentru Nizam, fratele regelui Persiei, acesta este motivul trădării, iar pentru prințul Dastan reprezintă artefactul ce îl propulsează în tiparul eroului salvator, capabil oricând de sacrificiu pentru îndeplinirea unor țeluri înalte.
Conform zicalei nimic nu este întâmplător, prințul Dastan este obligat să accepte calea exilului, fiind învinuit pe nedrept de uciderea tatălui, regele persan Sharaman. Este însoțit în călătoria sa de tip inițiatic de prințesa orașului sfânt Alamut, aparent fără niciun interes legat de Leul din Persia – supranumele prințului Persiei, încununare a vitejiei de care a dat dovadă în asediul orașului Alamut. Destinele celor doi protagoniști se împletesc urmărind același scop conform expresiei: It seems some lives are connected across time, linked together by an ancient calling… destiny (Se pare că unele vieți sunt unite peste timp, legate împreună de o chemare străveche… destinul).
Eroii basmului își ascund identitatea adevărată. Tamina nu este o prințesă oarecare: ea este o preoteasă învăluită în roba albă a purității. Destinul ei este acela de a proteja cu prețul propriei vieți pumnalul magic ce eliberează nisipurile timpului. Forța pumnalului – aceea de a destrăma granițele temporale și de a schimba trecutul în scopul siguranței unui viitor strălucit – atrage interesele meschine ale lui Nizam, fratele regelui Sharaman, capabil de crime monstruoase pentru dobândirea gloriei.
Dastan, dincolo de obârșia lui umilă, datorită sufletului său nobil, a cucerit inima regelui și a fraților săi, căpătându-și renumele grație curajului în luptă. Destinul său, însă, este acela de a fi protector al pumnalului fermecat – obiect ce garantează bunăstarea omenirii.
Fantezia exercită fascinație fără limite: ea subjugă prin intensitatea ei privirea. Acceptarea convenției epicului fabulos de către spectator oferă, într-un cadru muzical fascinant creat de Harry Gregson – Williams, delectare dialoguri nostime și suspans, timp de 116 minute.
Tim Burton regizează „ALICE ÎN ȚARA MINUNILOR”, povestea nemuritoare scrisă de Lewis Carroll
Mult așteptata peliculă cinematografică regizată de Tim Burton poartă amprenta incontestabilă a maestrului ce a încântat cinefilii cu producții memorabile: Edward Scissorhands (1990), Sleepy Hollow (1999), Charlie and the Chocolate Factory (2005), Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street (2007) etc.
Tim Burton și-a obișnuit admiratorii cu inventarul său magic: decoruri fastuoase, o atmosferă apăsătoare, sinistră, misterioasă, detalii semnificative, o lume plină de semnificații simbolice, machiaje excentrice, alegerea celor mai buni actori pentru a da viață personajelor imaginate de el (de exemplu cuplul Johnny Depp – Helena Bonham Carter). La fel ca poemele create de el (traduse în românește de Marius Chivu și adunate în volumul Melancolica moarte a Băiatului-stridie și alte istorii, Editura Humanitas, București, 2009), filmele lui Burton reușesc să fie deopotrivă copilărești și sofisticate, împletind inocența cu macabrul, după cum titra New York Times.
Folosind ca punct de plecare textele create de matematicianul, logicianul și scriitorul Lewis Carroll: Alice’s Adventures in Wonderland (1865) și Through the Looking-Glass, and What Alice Found There (1871) care include și poemul Jabberwocky, regizorul american și-a dezlănțuit imaginația pe ecran. Din păcate cele 108 minute ale derulării scenelor nu au permis dezvoltarea tuturor intrigilor și personajelor lui Carroll. Totuși, dialogurile dintre Pălărierul nebun și Regina Roșie sunt momente cheie ale acțiunii – prilejuind reîntâlnirea dintre Johnny Depp și Helena Bonham Carter – ambii fiind artiști incontestabili ai deghizărilor. De fapt, povestea creionează portrete ale unor eroi aflați într-un proces de transformare: începând cu protagonista, Alice aflându-se înaintea pragului ce disociază adolescența de maturitate, devenind un adult ce își asumă responsabilități, fără să renunțe, însă la imaginația debordantă și la visele ei, apoi metamorfoza prin care trece Omida Albastră (Blue Caterpillar împrumută vocea flegmatică a talentatului actor Alan Rickman – o voce ireproșabilă care exprimă reproșuri conform demersului ludic imaginat de Lewis Carroll) pe care o vedem la final împodobită cu splendide aripi de fluture sau chiar Pălărierul nebun (interpretat excelent de Johnny Depp) care părăsește lumea absurdă (nebună) în care își petrece timpul (element esențial pentru creatorul lui Alice) pentru a interveni benefic în lupta dintre Alice și Regina Roșie – suverană despotică, malefică, care manifestă o plăcere patologică pentru execuții.
Declarând cu prilejul unui interviu că întotdeauna i-au plăcut personajele stranii, Tim Burton potențează importanța Pălărierului nebun în desfășurarea acțiunii, apariția lui înclinând, probabil, balanța spre succesul producției cinematografice.
Povestea lui Alice și-a conservat până astăzi același parfum și exercită o continuă fascinație cu care a fost înzestrată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Articole din aceeași categorie:
Dacă ți-a plăcut articolul, arată-l și altora!