Cine erau dacii? O întrebare la care considerăm că putem răspunde cu ușurință, dar oare câte dintre informațiile pe care le cunoaștem au la bază surse istorice? Dacii, un subiect care a stârnit fascinația oamenilor, a fost instrumentalizat și construit de-a lungul timpului, de multe ori fără a ține cont de cercetările arheologice sau de sursele antice. Fiind cealaltă jumătate importantă din povestea originilor poporului român, dacii au constituit o miză ideologică importantă. Sperăm că următoarele curiozități referitoare la daci, cuprinse în cercetările istorice, vor constitui un pas înainte în cunoașterea acestora.

1. Tatuajele dacilor

Existența tatuajelor la daci este confirmată atât de sursele antice grecești, dar și de obiectele arheologice. Pe una dintre cnemidele de la Agighiol (apărătoarele de picior), pe care le puteți observa în imaginea alăturată, este prezentat un tânăr luptător tatuat care prezintă însemnele tribului local. Bărbații se tatuau pe corp și, în special pe față, ca o formă de protecție în timpul războiului. Tatuajul este considerat o formă de unitate socială, fiind un instrument de comunicare, în cazul femeilor având rol de înfrumusețare. Clearch din Soloi, discipol al lui Aristotel, considera că, inițial, femeile trace au fost tatuate pentru a fi pedepsite de soțiile sciților, dar acestea le-au mascat și le-au transformat în podoabe.

Sursă fotografie: Muzeul Virtual

2. Organizarea socială și regii dacilor

Organizarea socială a dacilor a constituit un subiect dezbătut de istorici, iar varianta cel mai bine argumentată, cu trimiteri către sursele despre daci, a fost existența în vârf a elitei nobiliare, tarabostes, la bază populația sau demosul (agricultori, meşteşugari, negustori, mineri), iar între acestea mai exista o clasă, cea a războinicilor profesioniști, diferiți de populația de rând (comati). Descoperirile arheologice sugerează o aristocrație războinică, ce se putea baza pe un corp militar bine conturat. Conform surselor despre daci, regii accedeau la tron în funcție de origine, dar și de calitățile individuale, sistemul succesoral fiind adaptat necesităților societății de tip războinic. Fiecare rege menționat de izvoarele istorice scrise a ieșit în evidență prin anumite atribute. Rubobostes şi Oroles – au acționat pe plan extern pentru protejarea regatului împotriva dominaţiei celtice şi a incursiunilor bastarne; Burebista şi Deceneu au lărgit regatul, Comosicus şi Scorilo sunt cunoscuți pentru stabilirea unor relații diplomatice; Cotiso, Dicomes şi Coson prin relaţiile fluctuante cu Imperiul roman; Duras şi Decebal prin implicarea în războaie și capacitățile organizatorice.

3. Căsătoria

Căsătoria la daci putea fi poligamă sau monogamă și presupunea cumpărarea soțiilor de la părinți, iar participarea părinților cu zestre se realiza în cazul fetelor care nu erau considerate frumoase, ”năpăstuite din pricina urâțeniei”, după cum afirma Solinus. Femeile se concentrau la activitățile din jurul locuinței sau la cele agricole. Cercetările arheologice sugerează că femeile se ocupau cu manevrarea și întreținerea focului, atât în scopuri casnice, dar și magico-religioase, prepararea hranei fiind considerată o activitate socială complexă.

4. Murus dacicus, de la inspirație elenistică la creație autohtonă

Murus Dacicus este denumirea dată metodei prin care erau construite zidurile fortificațiilor din Dacia. Tehnica a fost adaptată după zidul elenistic (conținea în interior zone cu blocuri de piatră dispuse transversal care fixau mai bine zidul), dar este o metodă mai puțin costisitoare și mai rapidă. Zidul de tip Murus Dacicus (în fotografia alăturată, puteți observa metoda de construcție pentru murus dacicus, care poate fi analizată în Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia) era realizat din două fețe exterioare din piatră, iar în interior se puneau pietriș și pământ, fețele fiind fixate în partea superioară cu bârne de lemn.

5. Coifurile dacice

Unul dintre cele mai spectaculoase obiecte care fac parte din cultura materială a dacilor sunt coifurile. Geto-dacii foloseau numeroase tipuri de obiecte de podoabă (fibule, inele, brăţări simple sau plurispiralice, aplici, lanţuri ornamentale). Cercetările au identificat aceste coifuri ca aparținând reprezentanților proeminenți ai aristocrației, căpeteniile militare, și au concluzionat că aceste coifuri erau folosite în ceremonii, fiind diferite de piesele din echipamentele militare. Locurile în care au fost descoperite coifurile descriu un arc de cerc din Nord-Est către Sud-Vest, fiind datate în jurul secolului al V-lea, demonstrând astfel o strânsă legătură între conducătorii triburilor geto-dacice și tracii de pe teritoriul Bulgariei de astăzi. Pe coifuri apar simboluri care demonstrează legăturile acestora cu lumea greacă și iraniană. Majoritatea coifurilor prezintă decorați ochi magici, cu sprâncenele întoarse, prezentând ritualuri cum ar fi libația sau sacrificiul, iar ornamentația, cum este cazul coifului de la Cucuteni-Băiceni, trimite la pileus, căciula purtată de aristocrație. Descoperirile realizate până astăzi sugerează că meșterii locali au realizat coifurile, atât prin tehnologia folosită, dar și prin decorare, iar beneficiarii, probabil chiar regi, erau îngropați cu fast, ca parte a ritualurilor destinate aristocrației războinice.

6. Echipamentul militar

Armamentul folosit de daci a fost descoperit în urma cercetărilor arheologice, dar și prin
analizarea scenelor de pe Columna lui Traian. Echipamentele defensive se regăsesc alături de armele care pot fi asociate cu acestea (sica, falx, lănci). Scuturile sunt prezentate atât în scenele de luptă de pe columnă, dar și ca trofee luate în urma primului război daco-roman (101-102), alături de zeița Victoria. Din scuturile dacice s-au păstrat partea centrală a acestora,
umbo, care prezintă elemente ce apar și pe obiectele timpurii descoperite în spațiul românesc, dar și o serie de simboluri cu funcții magice.

7. Statuile dacilor

În muzeele europene și în colecțiile particulare au fost descoperite peste 200 de statui de daci,
despre care se crede că erau amplasate în forul lui Traian. Aceste statui sunt impresionante pentru că au dimensiuni ce variază între 2 și 3 metri, în funcție de zona în care se presupune că erau amplasate în for și sunt realizate din marmură sau porfir roșu, un material foarte greu de prelucrat. O parte din acestea se presupune că au fost mutate din Forul lui Traian pentru a ornamenta Arcul lui Constantin. În România, la Porțile de fier, în zona Cazanelor Dunării, este sculptat în stâncă chipul lui Decebal. Dacă ajungeți în Florența, puteți descoperi în Giardino di Boboli una dintre cele mai impresionante statui de daci, sculptate în porfir (acest vestigiu istoric poate fi observat în fotografie).

8. Unelte de fier

Unele dintre uneltele care încă există astăzi: grebla, sapa, secera, coasa, dar și alte obiecte care țin de prelucrarea metalului, au fost realizate în ateliere de pe teritoriul nostru, fiind o creație autohtonă, probabil originală în perioada Regatului dacic, deoarece încă nu au fost descoperite obiecte asemănătoare, cu o datare atât de timpurie. Greblele de la Sarmizegetusa Regia, au o formă specifică, dar încă nu s-a stabilit utilizarea acestora, presupunându-se că erau utilizate în metalurgie. De asemenea, au fost descoperite mai multe tipuri de sape, datate în secolele I î.e.n – sec. I e.n., despre care nu se cunosc corespondențe în teritoriile vecine, în lumea romană sau celtică.

9. Cetățile dacilor

Cetățile dacilor care apar pe columna lui Traian și pe care le observăm încă astăzi,  au constituit o tipologie unică în lumea europeană din afara Imperiului Roman, fiind unele din cele mai impunătoare fortificații. În cadrul circuitului de istorie, cei mici pot  vedea și analiza Columna lui Traian, descoperind societatea din perioada dacilor și romanilor și obiceiurile din perioada antică.

Cele mai complexe cetăți au fost construite în apropiere de capitala regatului – Sarmizegetusa Regia, unde aristocrația se așeza mai aproape de centrul politic și economic. În interiorul fortificațiilor, au fost descoperite numeroase obiecte provenite din importuri, iar în construcție, se observă influența arhitecților din lumea greacă. Acestea erau așezate pe înălțimi greu accesibile, fiind legate de formele de relief, majoritatea fiind circulare, fiind fortificate prin metode tradiționale (valuri, palisade, ziduri de pământ şi lemn sau de piatră şi lemn) sau cele de tip murus Dacicus care poate fi observant la cetățile Costeşti-Blidaru, Luncani-Piatra Roşie, Sarmizegetusa.

10. Ludus dacicus

Nu departe de Colosseum, a existat un loc unde mulți prizonieri daci își duceau luptele pentru a-și salva viața sau a-și căutau faima. Într-o lucrare din sec. al IV-lea sunt menționate clădirile și instituțiile Romei, în care apare și Ludus Dacicus. Aceasta era școala fondată de Domițian, în care erau antrenați gladiatorii daci, luați prizonieri după luptele cu romanii, această informație fiind întâlnită în scrierile lui Cassius Dio. Informațiile despre calitățile militare ale dacilor pot fi observate pe columnă, dar și în aceste surse în care se menționează grandioasele spectacole oferite cetățenilor după cucerirea Daciei. Tehnica specifică de luptă, exotismul, a determinat construirea acestei școli de gladiatori.

Dacă ți-a plăcut articolul, arată-l și altora!